ZÚRZUR, zurzuri, s. m. (Pop.) Podoabă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zúrzur (pop.) s. m., pl. zúrzuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZÚRZUR, zurzuri, s. m. (Pop.) Podoabă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zúrzur m. (d. zuruĭ, adică „ornament, care zuruĭe”, apoĭ și alt-fel. Var. țurțur și zorzon. V. cĭucure). Buc. Pl. Zorzoane, canafurĭ, cĭucurĭ la harnașament. (Teod. P. P. 149).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZÚRZUR, zurzuri, s. m. (Pop.) Podoabă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)