ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZUR interj. ♦ (substantivat, s.n.) Zornăit. Ofițerul se îndreptă spre masa cocoanelor târșâind picioarele ca să-și asculte zurul delicat al pintenilor.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
zur zur / zurrr interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZUR interj. (Adesea cu r prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici (mărgele, alune etc.). [Var.: zor interj.] – Onomatopee.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zur interj. care arată sunetu oprit al metaluluĭ, precum e al uneĭ săbiĭ în teacă, al unor banĭ în mînă ș. a. V. zang, țur.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] - Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)