ZUGRĂVEÁLĂ, zugrăveli, s. f. 1. Zugrăvire; (concr.) strat de protecție și ornamental aplicat pe zidurile unor elemente de construcție, format de obicei dintr-o soluție apoasă cu pigmenți minerali și cu var. 2. Pictură (mai ales bisericească); p. ext. tablou, desen, gravură. 3. (Rar) Sulimeneală, fard. 4. Fig. (Rar) Descriere, prezentare. – Zugrăvi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zugrăveálă (zu-gră-) s. f., g.-d. art. zugrăvélii; pl. zuvrăvéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZUGRĂVEÁLĂ, zugrăveli, s. f. 1. Zugrăvire. 2. Pictură (mai ales de biserică); p. ext. tablou, desen, gravură. 3. (Ir.) Sulemeneală, fard. 4. Fig. (Rar) Descriere, prezentare. – Din zugrăvi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zugrăveálă f., pl. elĭ. Pictură ordinară (pe părețĭ, pe firme ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
zugrăveală f. pictură.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZUGRĂVEÁLĂ, zugrăveli, s. f. 1. Zugrăvire; (concr.) strat de protecție și ornamental aplicat pe zidurile unor elemente de construcție, format de obicei dintr-o soluție apoasă cu pigmenți minerali și cu var. 2. Pictură (mai ales bisericească); p. ext. tablou, desen, gravură. 3. (Rar) Sulimeneală, fard. 4. Fig. (Rar) Descriere, prezentare. – Zugrăvi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)