ZORZOÁNĂ, zorzoáne, s. f. v. zorzoane. (din zor2 probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam)Sursa: Dicționarul etimologic român zorzoană f. 1. podoabă de cele două laturi ale frâului; 2. fig. pl. găteli femeiești: s’o facă ca pe paparudă cu moțuri și cu zorzoane. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a