ZIMȚEÁ, zimțéle, s.f. (Rar, mai ales la pl.) Zimț.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
zimțeá, zimțéle, s.f. (reg.) vârful fusului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ZIMȚEÁ, zimțele, s. f. (Rar) Zimț. – Din zimț + suf. -ea.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zimțeá f., pl. ele. Munt. est. Vîrfu fusuluĭ, partea pe care o țiĭ în mînă. – În est cimceá (rev. I. Crg. 4, 60). V. și sîmcea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
zimțea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul zimți