ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ziafét (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet.Sursa: Dicționarul etimologic român
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)