ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. ~; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (Fig.) Înfiorare, cutremurare, zguduitură (2).
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui; cutremurare, zdruncinare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zguduíre f. Acțiunea de a zgudui.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zguduire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zgudui