Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele zgândări:

ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgăndăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

zgândări, zgândăresc (er.) I. v. t. a excita, a ațâța. II. v. r. a se excita, a se ațâța (reciproc).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. 1. A răscoli, a scormoni, a râcâi. ♦ Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi. 2. A irita o rană, o bubă etc. 3. A atinge ușor coardele unui instrument muzical; a zdrăngăni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg. zgăndăreá conj. prez. 3 să zgândăreáscă / să zgấndăre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

zgândări, zgândăresc (er.) I. v. t. a excita, a ațâța. II. v. r. a se excita, a se ațâța (reciproc).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. Tranz. 1. A răscoli, a scormoni, a râcâi. ♦ Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi. 2. A irita o rană, o bubă etc. 3. A atinge ușor coardele unui instrument muzical; a zdrăngăni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)