ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zețuít s. n., pl. zețuíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZEȚUÍT, -Ă, zețuiți, -te, adj. v. ZEȚUI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zețuit n. compozițiune tipografică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
zețuít s. n., pl. zețuíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZEȚUÍT, -Ă, zețuiți, -te, adj. v. ZEȚUI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zețuit n. compozițiune tipografică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZEȚUÍT, zețuituri, s. n. Faptul de a zețui; zețuire. – V. zețui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zețuit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul zețui