ZBĂNȚUIÁLĂ, zbănțuiéli, s. f. Zbânțuială. (zbănțui + suf. -eală)Sursa: Dicționarul etimologic român zbănțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a se zbănțui, neastîmpăr copilăresc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. (Pop.) Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)