ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zburătăcire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zburătăci