Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele zbânț:

ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZBANȚ1, zbánțuri, s. n. (Var.) Zbalț, ~. (cf. zbalț)
Sursa: Dicționarul etimologic român

ZBANȚ2 s. n. ~. (din sl. banci, pl. de la banc)
Sursa: Dicționarul etimologic român

zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2).Ucr. zban, zbanja.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zbanț n., pl. urĭ (din zbalț). Brățare [!] lată de metal pusă ca să lege o pĭesă stricată (obada la roată ș. a.). Bucată de lemn orĭ de fer [!] cu care se drege o spetează frîntă (la zmeu), un picĭor frînt ș. a.(fr. éclisse). Petic la gheată. Veriga de la jugu joagăruluĭ (Vc.). Zbancă, zbranț, ventuză.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZBÂNȚ s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zbânț s.n. (înv. și reg.) agent fiscal; zapciu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

zbânț (reg.) s. n., pl. zb'ânțuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZBÂNȚ s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Postverbal al lui zbânțui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)