ZBÂRNÂÍRE, zbârnâiri, s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zbârnâíre s. f., g.-d. art. zbârnâírii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zgomotul produs de cineva sau ceva care zbârnâie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZBÂRNÂÍRE s. f. Faptul de a zbârnâi; zbârnâitură, zbârnâială, zbârnâit; zgomotul produs de cineva sau de ceva care zbârnâie. – V. zbârnâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zbârnâire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zbârnâi
zbârnăire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zbârnăi