ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZAVÉRĂ, zavére, s.f. ♦ v. eterie.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
zavéră (-re), s. f. – 1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu.Sursa: Dicționarul etimologic român zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și arh.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările noastre); p. ext. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Bg., sb. zavera.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zavéră f., pl. ĭ și e (bg. zavĭera, complot, d. vĭera, fidelitate). Revoluțiunea Grecilor la 1821, Eteria. Fig. Fam. Tumult, dezordine: ce zaveră e asta?
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)