Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele zapada:

ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zăpádă (-pézi), s. f. – Nea, omăt. Sl. zapadŭ „cădere” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 211; Conev 38), cu sensul propriu din rom. (Philippide, II, 80), cf. bg. zapad „Apus”. – Der,. înzăpezi (var. înv. zăpăzi), vb. (a se acoperi cu zăpadă; a bloca cu zăpadă un drum); zăpădos, adj. (cu zăpadă).
Sursa: Dicționarul etimologic român


zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

zăpadă s. f. sg. (tox.) cocaină.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, compuși din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omăt, nea. – Slav (comp. v. sl. zapadati „a cădea”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zăpádă f., pl. ezĭ (vsl. zapadŭ, cădere, d. padati, pasti, a cădea; rus. západ, occident, zapadátĭ, zapástĭ, a cădea pe, a apune, a se pune la pîndă. V. năpădesc). Vest. Fulgĭ albĭ compușĭ din cristale de gheață care cad ĭarna din norĭ, așa cum vara cade ploaĭa. Alb ca zăpada, foarte alb. – În est omăt. Vechĭ neaŭă. V. troĭan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zăpadă f. apă înghețată ce cade din nori ca niște fulgi albi și ușori. [Slav. ZAPADŬ, cădere (lit. ce cade din cer)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZĂPÁDĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)