Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele zanat:

zanát, V. zănat.
Sursa: Dicționaru limbii românești


ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din scr. zanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zănát (-turi), s. n. – Meserie, profesie. Tc. zanat, prin intermediul sb. zanat (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 740). În Banat. – Der. zănătar, s. m. (slujbaș).
Sursa: Dicționarul etimologic român

zănát (reg.) s. n., pl. zănáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Sb. zanat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zănát n., pl. urĭ (sîrb. zanat, d. turc. zanat, d. ar. san´at, meserie). Ban. Trans. Meserie. Obiceĭ: în tot satu e zănatu (Hațeg).
Sursa: Dicționaru limbii românești

zănat n. (Banat) 1. obiceiu: tot satu cu zănatu; 2. meșteșug: dă-ți copilul la zănat. [Serb. ZANAT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZĂNÁT, zănaturi, s. n. (Reg.) Meserie, meșteșug. – Din sb. zanat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)