ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZÁMCĂ, zămci, s. f. ~ (din sl. zamŭkŭ, sb. zamka, rus. zamok)Sursa: Dicționarul etimologic român
zámcă (zắmci), s. f. – Fortificație. Sl. zamŭkŭ (Tiktin), cf. sb. zamka, rus. zamok. Sec. XVIII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român zámcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zắmcii; pl. zămci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zámcă f., pl. e și zămcĭ (vsl. zamŭkŭ, gen. zamka, îngrăditură; sîrb. zamka, laț; rus. zámok, castel). L. V. Îngrăditură de cetate: se auzeaŭ tunurile dînd din ocopurĭ și de pin [!] zămcĭ (Nec. 2, 259). V. sancă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZÁMCĂ, zămci, s. f. (în Evul Mediu, în Moldova) întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)