ZACEÁLĂ, zacéle, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d. art. zacélei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]Sursa: Dicționarul etimologic român zaceálă, zăcéle, s.f. (înv.) capitol, secțiune.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
zaceálă (înv.) s. f., g.-d. art. zaceálei; pl. zaceále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zaceálă f., pl. ele (vsl. začalo). Vechĭ. Secțiune, capitul [!] (în N. T.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZACEÁLĂ, zacéle, s. f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citește la o slujbă. [g.-d. art. zacélei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]Sursa: Dicționarul etimologic român zaceálă, zăcéle, s.f. (înv.) capitol, secțiune.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
zaceálă (înv.) s. f., g.-d. art. zaceálei; pl. zaceále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zaceálă f., pl. ele (vsl. začalo). Vechĭ. Secțiune, capitul [!] (în N. T.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
zăceală f. pericopă evanghelică [Slav.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a