ZÁCĂȘ, -Ă, (Mold.) adj. Leneș, puturos. (din zăcea)Sursa: Dicționarul etimologic român ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Reg.) Care zace bolnav în pat, fără putere; p. ext. leneș, trândav. ♦ Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Din jăcaș (înv.; după zăcea).Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăcáș, -ă adj. (din jacaș supt [!] infl. luĭ zac). Munt. vest. Vindicativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zăcaș a. și m. vindicativ: era pizmătareț și zăcaș la inimă ISP. [Lit. bolnav].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZĂCÁȘ, -Ă, zăcași, -e, adj. (Pop.) 1. Care zace bolnav în pat; fără putere; p. ext. leneș, trândav. 2. Fig. Rău, răutăcios, invidios; răzbunător. – Zăcea + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)