Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele zălud:

zalúd, V. zălud.
Sursa: Dicționaru limbii românești


ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zălúd (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).
Sursa: Dicționarul etimologic român

zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; neserios, ușuratic. 3. Prost, tembel. – Bg. zaluden.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zălúd și (vechĭ) za-, -ă adj. (vsl. *zaludŭ, d. ludŭ, prost; bg. zaluden, leneș, zaludno, în zadar; sîrb. zalud, în zadar, zaludan, leneș, zaludnik, om leneș. V. lud). Est. Cam nebun, zăpăcit, năuc. – În Suc. și zălúg (Șez. 33, 25).
Sursa: Dicționaru limbii românești

zălud a. și m. Mold. nerod, năuc. [Cf. ceh ZALUDNY, înșelător].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)