Am găsit 39 de definiții pentru cuvantul/cuvintele zălog:

ZĂLÓG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ZĂLÓG2, zăloguri, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog1), pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
Sursa: Dicționarul etimologic român

zălóg (-gi), s. m.1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog.Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
Sursa: Dicționarul etimologic român

zălóg1 (arbust) s. m., pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

zălóg2 (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZĂLÓG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zălóg n., pl. oage (vsl. za-logŭ, za-loga, amanet. V. răz-log). Amanet. Ostatic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zălog n. 1. amanet: a pune zălog; 2. ostatic; 3. fig. gaj: zălog de încântătoare nădejdi OD. [Slav. ZALOGŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZĂLÓG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZĂLÓG2, zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri]. – Din sl. zalogŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZĂLÓG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZĂLÓG2, zăloguri, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog1), pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
Sursa: Dicționarul etimologic român

zălóg (-gi), s. m.1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog.Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
Sursa: Dicționarul etimologic român

zălóg1 (arbust) s. m., pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

zălóg2 (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZĂLÓG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zălóg n., pl. oage (vsl. za-logŭ, za-loga, amanet. V. răz-log). Amanet. Ostatic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zălog n. 1. amanet: a pune zălog; 2. ostatic; 3. fig. gaj: zălog de încântătoare nădejdi OD. [Slav. ZALOGŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZĂLÓG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZĂLÓG2, zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri]. – Din sl. zalogŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZĂLÓG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZĂLÓG2, zăloguri, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog1), pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog2), pl. zălóguri / zăloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
Sursa: Dicționarul etimologic român

zălóg (-gi), s. m.1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog.Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
Sursa: Dicționarul etimologic român

zălóg1 (arbust) s. m., pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

zălóg2 (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZĂLÓG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zălóg n., pl. oage (vsl. za-logŭ, za-loga, amanet. V. răz-log). Amanet. Ostatic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zălog n. 1. amanet: a pune zălog; 2. ostatic; 3. fig. gaj: zălog de încântătoare nădejdi OD. [Slav. ZALOGŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZĂLÓG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZĂLÓG2, zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri]. – Din sl. zalogŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)