ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.Sursa: Dicționarul etimologic român
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte [!]. V. vîlnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)Sursa: Dicționarul etimologic român zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăvélcă, V. zavelcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)