ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Bg. zatok.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zătoácă f., pl. e (vsl. zatokŭ, închidere. V. răstoacă). Dun. Gîrlă îngustă între mal și o insulă. V. zătun și ĭerugă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)