XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a XENOMÁN, -Ă, s.m., s.f. Xenofil. (din fr. xénomane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
XENOMÁN, -Ă s.m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. [< fr. xénomane].
Sursa: Dicționar de neologisme
xenomán s. m., pl. xenománi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*xenomán, -ă adj. și s. (d. xenomanie). Căruĭa-ĭ plac străiniĭ saŭ lucrurile străinilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
xenoman a. și m. care iubește prea mult pe străini și lucrurile străine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)