WALHÁLLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a WALHÁLLA s.f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. [< germ. Walhalla].
Sursa: Dicționar de neologisme
WALHÁLLA s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Lăcașul zeilor unde erau găzduiți eroii căzuți pe câmpul de luptă. – Din germ. Walhalla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Walhalla f. in mitologia scandinavă: palatul lui Odin, în care râsboinicii morți pe câmpul de bătaie iși petrec timpul in oaspețe, sorbind miedul ce le toarnă Walkiriile: un cânt de Walhalla EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
WALHÁLLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a WALHÁLLA s.f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. [< germ. Walhalla].
Sursa: Dicționar de neologisme
WALHÁLLA s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Lăcașul zeilor unde erau găzduiți eroii căzuți pe câmpul de luptă. – Din germ. Walhalla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Walhalla f. in mitologia scandinavă: palatul lui Odin, în care râsboinicii morți pe câmpul de bătaie iși petrec timpul in oaspețe, sorbind miedul ce le toarnă Walkiriile: un cânt de Walhalla EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a