VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
vătuire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul vătui