VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
văruire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul vărui