vălóg și -úg m. (sîrb. valjuga și valjak, bg. valek, valĭak, rut. valók, valk, rus. válik, tăvăluc. V. tăvăluc și val 1). Vest. Tăvăluc, sul (de ex., un sul de stuf de aprins noaptea ca să atragĭ peștiĭ, adică fachie). Fusu vertical al moriĭ de vînt, fusu băgat în peatra [!] rîșnitoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești