VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)