VÂNTUȘÓR, vântușoare, s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vântușór (rar) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VÂNTUȘÓR s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)