Am găsit 32 de definiții pentru cuvantul/cuvintele vraişte:

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. ◊ (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vra-iș-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


vráiște adv.1. Larg deschis, în lături. – 2. În dezordine, în neorînduială. Probabil din sl. vrĕšti „a zăcea”. Der. expresivă (Iordan, BF, II, 194) sau în loc de *vraviște „snopuri îngrămădite pe arie” (Tiktin), cf. vraf, pare dubioasă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*vráiște2 adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!vráiște1 (vraiș-) s. f., g.-d. art. vráiștii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vráiște, adv. – 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

vráiște f., pl. vrăiștĭ (vsl. *vrahište, d. vrahŭ, vraf). Evoluțiunea înțelesuluĭ a fost de la „treĭerare” la „cutreĭerare, loc deschis, casă pe unde poțĭ cutreĭera ca în arie”. V. vraf). Lucrurĭ aruncate claĭe peste grămadă, în dezordine. Loc orĭ casă în care poțĭ intra și cutreĭera fără să fiĭ oprit: casa asta-ĭ vraiște. – Și hraiște (nord), raiște și haiște (Olt. Ml.). V. hardughie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vraiște adv. deschis peste tot: casele erau dărăpănate, uși, ferestre vraiște ISP. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vraiș-] – Cf. vraf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. ◊ (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vra-iș-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

vráiște adv.1. Larg deschis, în lături. – 2. În dezordine, în neorînduială. Probabil din sl. vrĕšti „a zăcea”. Der. expresivă (Iordan, BF, II, 194) sau în loc de *vraviște „snopuri îngrămădite pe arie” (Tiktin), cf. vraf, pare dubioasă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*vráiște2 adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!vráiște1 (vraiș-) s. f., g.-d. art. vráiștii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vráiște, adv. – 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

vráiște f., pl. vrăiștĭ (vsl. *vrahište, d. vrahŭ, vraf). Evoluțiunea înțelesuluĭ a fost de la „treĭerare” la „cutreĭerare, loc deschis, casă pe unde poțĭ cutreĭera ca în arie”. V. vraf). Lucrurĭ aruncate claĭe peste grămadă, în dezordine. Loc orĭ casă în care poțĭ intra și cutreĭera fără să fiĭ oprit: casa asta-ĭ vraiște. – Și hraiște (nord), raiște și haiște (Olt. Ml.). V. hardughie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vraiște adv. deschis peste tot: casele erau dărăpănate, uși, ferestre vraiște ISP. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vraiș-] – Cf. vraf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. ◊ (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vra-iș-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

vráiște adv.1. Larg deschis, în lături. – 2. În dezordine, în neorînduială. Probabil din sl. vrĕšti „a zăcea”. Der. expresivă (Iordan, BF, II, 194) sau în loc de *vraviște „snopuri îngrămădite pe arie” (Tiktin), cf. vraf, pare dubioasă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*vráiște2 adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!vráiște1 (vraiș-) s. f., g.-d. art. vráiștii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vráiște, adv. – 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

vráiște f., pl. vrăiștĭ (vsl. *vrahište, d. vrahŭ, vraf). Evoluțiunea înțelesuluĭ a fost de la „treĭerare” la „cutreĭerare, loc deschis, casă pe unde poțĭ cutreĭera ca în arie”. V. vraf). Lucrurĭ aruncate claĭe peste grămadă, în dezordine. Loc orĭ casă în care poțĭ intra și cutreĭera fără să fiĭ oprit: casa asta-ĭ vraiște. – Și hraiște (nord), raiște și haiște (Olt. Ml.). V. hardughie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vraiște adv. deschis peste tot: casele erau dărăpănate, uși, ferestre vraiște ISP. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vraiș-] – Cf. vraf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. ◊ (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vra-iș-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

vráiște adv.1. Larg deschis, în lături. – 2. În dezordine, în neorînduială. Probabil din sl. vrĕšti „a zăcea”. Der. expresivă (Iordan, BF, II, 194) sau în loc de *vraviște „snopuri îngrămădite pe arie” (Tiktin), cf. vraf, pare dubioasă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*vráiște2 adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!vráiște1 (vraiș-) s. f., g.-d. art. vráiștii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vráiște, adv. – 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

vráiște f., pl. vrăiștĭ (vsl. *vrahište, d. vrahŭ, vraf). Evoluțiunea înțelesuluĭ a fost de la „treĭerare” la „cutreĭerare, loc deschis, casă pe unde poțĭ cutreĭera ca în arie”. V. vraf). Lucrurĭ aruncate claĭe peste grămadă, în dezordine. Loc orĭ casă în care poțĭ intra și cutreĭera fără să fiĭ oprit: casa asta-ĭ vraiște. – Și hraiște (nord), raiște și haiște (Olt. Ml.). V. hardughie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vraiște adv. deschis peste tot: casele erau dărăpănate, uși, ferestre vraiște ISP. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VRÁIȘTE s. f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vraiș-] – Cf. vraf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

vraiște - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul vraiște

vraiște - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul vraiște

vraiște - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul vraiște