-VÓR Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „care se hrănește cu...” [< fr. -vore, it. -voro < lat. vorare – a mânca].
Sursa: Dicționar de neologisme
-VÓR elem. „care mănâncă, înghite, roade”. (< fr. -vore, cf. lat. vorus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vor, V. voĭ 21.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
vor - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul vrea