VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].
Sursa: Dicționar de neologisme
VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise.Sursa: Dicționar de argou al limbii române vomitá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomítăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vomità v. Med. a vărsa, a scoate cu sforțare din gură materiile conținute în stomac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VOMITÁ, vomit, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it., lat. vomitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
VOMITÁ, vomít, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it. vomitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare].
Sursa: Dicționar de neologisme
VOMITÁ vb. tr. a da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a voma. (< lat., it. vomitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vomita, vomit v. i. (intl.) 1. a denunța, a informa. 2. a recunoște faptele comise.Sursa: Dicționar de argou al limbii române vomitá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomítăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vomità v. Med. a vărsa, a scoate cu sforțare din gură materiile conținute în stomac.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VOMITÁ, vomit, vb. I. Tranz. A da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî. – Din it., lat. vomitare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)