VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOMÁ vb. I. tr. A vomita. [< fr. vomir, it. vomere < lat. vomere – a vărsa].
Sursa: Dicționar de neologisme
VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vomá (a ~) vb., ind. prez. 3 vomeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VÓMĂ s.f. Vomitare. [< voma].
Sursa: Dicționar de neologisme
VÓMĂ s. f. vomitare. (< voma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vómă s. f., g.-d. art. vómei; pl. vómeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)