Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele voinici:

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


voinicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 să voiniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

voinicì v. a face vitejii: cât în țară au voinicit POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

voinici - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul voinic

voinici - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul voinic