Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele voiaj:

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VOIÁJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].
Sursa: Dicționar de neologisme

VOIÁJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

voiáj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage.Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.
Sursa: Dicționarul etimologic român

voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

voiáj s. n., pl. voiájuri/voiáje
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*voĭáj n., pl. urĭ și e (rus. voĭáž, d. fr. voyage). Barb. Călătorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

voiaj n. călătorie: se desgustă de drumuri și de voiaj PANN (= fr. voyage).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VOIÁJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].
Sursa: Dicționar de neologisme

VOIÁJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

voiáj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage.Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.
Sursa: Dicționarul etimologic român

voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

voiáj s. n., pl. voiájuri/voiáje
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*voĭáj n., pl. urĭ și e (rus. voĭáž, d. fr. voyage). Barb. Călătorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

voiaj n. călătorie: se desgustă de drumuri și de voiaj PANN (= fr. voyage).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)