VOCAȚIÚNE, vocațiuni, s. f. V. vocație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOCAȚIÚNE s.f. v. vocație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*vocațiúne f. (lat. vocátio, -ónis, chemare. V. con-, e-, in-, pro- și re-vocațiune). Chemare, pornire, înclinare, dispozițiune, aplicațiune, talent: acest artist are o adevărată vocațiune pentru vioară. Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vocațiune f. 1. inclinațiune particulară pentru o artă sau profesiune; 2. dispozițiune, talent.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VOCAȚIÚNE s. f. v. vocație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)