Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele vocaliză:

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VOCALIZÁ vb. I. 1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cântând numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].
Sursa: Dicționar de neologisme

VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vocalizà v. 1. a face primele exerciții de canto; 2. a cânta fără a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VOCALÍZĂ, vocalize, s. f. 1. Executare a unui text muzical vocal (cu caracter de exercițiu) prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale, de preferință a sau o. 2. Piesă muzicală fără cuvinte, uneori cu caracter de virtuozitate. – Din fr. vocalise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VOCALÍZĂ s.f. Exercițiu de canto constând în executarea unei serii de note pe anumite vocale fără articularea cuvintelor. ♦ Piesă vocală cântată fără cuvinte, de obicei pe vocala a. [Cf. fr. vocalise, it. vocalizzo].
Sursa: Dicționar de neologisme

VOCALÍZĂ s. f. 1. exercițiu tehnic de canto care se execută pe o vocală (de obicei a). 2. piesă vocală de virtuozitate, fără cuvinte, cântată numai pe vocala a. (< fr. vocalise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vocaliză, vocalize s. f. (glum., iron.) zbieret, țipăt.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

vocalíză s. f., g.-d. art. vocalízei; pl. vocalíze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

VOCALÍZĂ, vocalize, s. f. 1. Formulă melodică de virtuozitate în partiturile pentru voci. 2. Exercițiu tehnic de canto care se execută pe o vocală (de preferință a). – Din fr. vocalise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)