VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vlágă s. f. – Robustețe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s. m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s. n. (burniță); vlăgos, adj. (viguros), înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
vlágă s. f.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vlágă f., pl. ăgĭ (vsl. vlaga, umezeală, suc, adică „sevă, vigoare”; sîrb. bg. vlaga). Vigoare, energie: om cu vlagă (V. snagă). Fig. Bogăție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vlagă f. 1. sevă; 2. putere, energie: n’are vlagă în el AL. [Slav. VLAGA, suc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)