Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele vitrină:

VITRÍNĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc. – Din fr. vitrine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VITRÍNĂ s.f. 1. Spațiu amenajat într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. Dulăpior cu geamuri (de jur împrejur), în care se țin diferite obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine].
Sursa: Dicționar de neologisme


VITRÍNĂ s. f. 1. spațiu într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. mobilă cu geamuri în care se țin cristaluri, bibelouri etc. (< fr. vitrine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vitrină, vitrine s. f. chip, față, figură.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

vitrínă (vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrínei; pl. vitríne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*vitrínă f., pl. e (fr. vitrine, d. vitre, geam). Fereastră de expus marfa la prăvălie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vitrină f. geam mare îndărătul căruia se pun mărfuri de vânzare, obiecte de văzut (= fr. vitrine).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VITRÍNĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Mobilă de apartament în care se păstrează bibelouri, cristale etc., având forma unui dulap cu rafturi și pereți de sticlă. – Din fr. vitrine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)