VIRAMÉNT, viramente, s. n. Operație contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, fără a fi nevoie ca suma să fie vărsată în numerar; plată fără numerar, prin trecerea la bancă a unei sume de bani din contul celui care face plata în contul beneficiarului; (concr.) document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operații sau plăți. – Din it. viramento. Cf. fr. virement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VIRAMÉNT s.n. Operație bancară prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont într-altul fără ca suma să fie vărsată în numerar. ◊ Cont de virament = cont deschis la o instituție bancară prin care se fac și se primesc plăți fără folosirea numerarului. [Pl. -te, -turi. / cf. it. viramento, fr. virement].
Sursa: Dicționar de neologisme
VIRAMÉNT s. n. 1. plată fără numerar efectuată între întreprinderi, instituții etc. care au conturi de decontare deschise la bancă. ◊ document pe baza căruia se face o asemenea plată. 2. operație contabilă constând în trecerea unei sume dintr-un cont în altul. (< it. viramento, fr. virament)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
viramént s. n., pl. viraménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *viramént n., pl. e (it. viramento, fr. virement, d. virer, a vira; d. virare, a vira; d. virare, a vira, a întoarce corabia înapoĭ. V. reviriment). Com. Operațiunea de a vira o datorie de la un creditor la altu. (De ex.: A și B îs creditoriĭ uneĭ băncĭ; A e dator luĭ B și dă ordin ca banca să vireze în contu luĭ B o sumă de banĭ; atuncĭ banca debitează contu luĭ A și creditează contu luĭ B cu acea sumă). Operațiunea de a transporta la un capitul [!] din buget creditele votate p. alt capitul. – Fals viriment.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VIRAMÉNT, viramente, s. n. Operație contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, în procesul înregistrărilor contabile. ♦ Plată fără numerar, prin trecerea la bancă a unei sume de bani din contul plătitorului în contul beneficiarului. ♦ (Concr.) Document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operații sau plăți. – Din it. viramento. Cf. fr. v i r e m e n t.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) VIRAMÉNT, viramente, s. n. Operație contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, fără a fi nevoie ca suma să fie vărsată în numerar; plată fără numerar, prin trecerea la bancă a unei sume de bani din contul celui care face plata în contul beneficiarului; (concr.) document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operații sau plăți. – Din it. viramento. Cf. fr. virement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
VIRAMÉNT s.n. Operație bancară prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont într-altul fără ca suma să fie vărsată în numerar. ◊ Cont de virament = cont deschis la o instituție bancară prin care se fac și se primesc plăți fără folosirea numerarului. [Pl. -te, -turi. / cf. it. viramento, fr. virement].
Sursa: Dicționar de neologisme
VIRAMÉNT s. n. 1. plată fără numerar efectuată între întreprinderi, instituții etc. care au conturi de decontare deschise la bancă. ◊ document pe baza căruia se face o asemenea plată. 2. operație contabilă constând în trecerea unei sume dintr-un cont în altul. (< it. viramento, fr. virament)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
viramént s. n., pl. viraménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *viramént n., pl. e (it. viramento, fr. virement, d. virer, a vira; d. virare, a vira; d. virare, a vira, a întoarce corabia înapoĭ. V. reviriment). Com. Operațiunea de a vira o datorie de la un creditor la altu. (De ex.: A și B îs creditoriĭ uneĭ băncĭ; A e dator luĭ B și dă ordin ca banca să vireze în contu luĭ B o sumă de banĭ; atuncĭ banca debitează contu luĭ A și creditează contu luĭ B cu acea sumă). Operațiunea de a transporta la un capitul [!] din buget creditele votate p. alt capitul. – Fals viriment.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VIRAMÉNT, viramente, s. n. Operație contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, în procesul înregistrărilor contabile. ♦ Plată fără numerar, prin trecerea la bancă a unei sume de bani din contul plătitorului în contul beneficiarului. ♦ (Concr.) Document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operații sau plăți. – Din it. viramento. Cf. fr. v i r e m e n t.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)