Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele violoncel:

VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VIOLONCÉL s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello].
Sursa: Dicționar de neologisme

VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

violoncél (vi-o-) s. n., pl. violoncéle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*violoncél n., pl. e (it. violoncello, dim. d. violone, care e augm. d. vióla, vioară). Vioară (mijlocie între vioară și contrabas) din care se cîntă șezînd pe scaun și ținînd-o între genuchĭ [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

violoncel n. vioară foarte mare numită și bas.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde și arcuș asemănător cu vioara3, dar de dimensiuni mult mai mari, cu un timbru mai grav și care se ține în poziție verticală; cello. [Pr.: vi-o-. – Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VIOLONCÉL s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello].
Sursa: Dicționar de neologisme

VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

violoncél (vi-o-) s. n., pl. violoncéle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*violoncél n., pl. e (it. violoncello, dim. d. violone, care e augm. d. vióla, vioară). Vioară (mijlocie între vioară și contrabas) din care se cîntă șezînd pe scaun și ținînd-o între genuchĭ [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

violoncel n. vioară foarte mare numită și bas.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde și arcuș asemănător cu vioara3, dar de dimensiuni mult mai mari, cu un timbru mai grav și care se ține în poziție verticală; cello. [Pr.: vi-o-. – Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)