VINÍCOL, -Ă, vinicoli, -e, adj. Privitor la vii și la producția vinului, care aparține viilor și producției de vinuri. – Din fr. vinicole, it. vinicolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VINÍCOL, -Ă adj. Referitor la vii și la producția vinului. [< fr. vinicole, cf. lat. vinum – vin, colere – a cultiva].
Sursa: Dicționar de neologisme
VINÍCOL, -Ă adj. referitor la vii și la producerea vinului. (< fr. vinicole, it. vinicolo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vinícol adj. m., pl. vinícoli; f. vinícolă, pl. vinícoleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vinícol, -ă adj. (d. lat. vinum, vin, și -col ca´n agri-col). Producător de vin saŭ relativ la producțiunea vinuluĭ: țară, societate vinicolă. V. viticol.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vinicol a. ce ține de cultura viei, de producțiunea vinului: industrie vinicolă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VINÍCOL, -Ă, vinicoli, -e, adj. Privitor la vii și la producția vinului, care aparține viilor și producției de vinuri. – Din fr. vinicole, it. vinicolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)