Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele vier:

VIÉR2, vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Din lat. verres.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VIÉR1, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor, păzitor de vie. [Pr.: -vi-er] – Vie + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

viér (-ri), s. m. – Porc necastrat, mistreț mascul. Lat. verrēs (Lambrior 93; Pușcariu 1880; REW 9239), cf. it. verro, prov., cat. verre, fr. ver.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vier2 (porc) s. m., pl. vieri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

viér1 (îngrijitor de vie) (rar) s. m., pl. viéri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

viér m. (d. vie saŭ lat. vinearius). Îngrijitor de vie. – Fem. -eásă și -íță, pl. ese, ițe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vĭer (vest) și ver (est) m. (lat. vĕrres, it. verre, verro, pv. vfr. ver, cat. verro). Porc nejugănit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vier m. cel ce cultivă sau păzește via. [Lat. VINEARIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

vier m. porc scopit. [Lat. VERRES].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VIÉR1, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ îngrijitor, păzitor de vie. – Vie + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VIÉR2, vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Lat. verres.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)