Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele victimă:

VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societății, din cauza propriilor greșeli etc. 2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.). 3. (În antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VÍCTIMĂ s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. Cel care suferă de o nenorocire, are o durere, o suferință etc. ♦ Cel care suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime].
Sursa: Dicționar de neologisme

VÍCTIMĂ s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferință, un accident. (< fr. victime, lat. victima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

víctimă s. f., g.-d. art. víctimei; pl. víctime
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*víctimă f. (lat. victima. V. vatăm). Animal (saŭ și om) care se sacrifică la păgînĭ. Fig. Persoană care moare saŭ sufere [!] din răutatea saŭ neglijența altuĭa saŭ și a eĭ saŭ din devotamentu eĭ: el fu victima amicilor luĭ, a încrederiĭ luĭ. Persoană ucisă orĭ rănită într´un accident, într´o catastrofă: victimele cutremuruluĭ. – Fals victímă (fr. victime).
Sursa: Dicționaru limbii românești

victimă f. 1. ființă vie ce se oferia divinității ca sacrificiu, la popoarele păgâne; 2. fig. cel ce suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe; 3. cel ce este sacrificat intereselor altuia, care suferă urmările pasiunilor sau chiar ale virtuții sale: victima datoriei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale ca urmare a greșelilor sale sau ale altora ori a unor catastrofe naturale. 2. Persoană care suferă un prejudiciu ori o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de altcineva. 3. (în Antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)