VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vicleșúg (vi-cle-) s. n., pl. vicleșúguriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vicleșúg n., pl. urĭ (ung. hitlenség). Viclenie. – Vechĭ hicl-, hitl-, și -nșig, -nșug.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vicleșug n. viclenie. [Ung. HITLÉNSEG, perfidie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, șiretlic. – Din magh. hitlenség.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)