Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele vice:

VICE- Element de compunere însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive-nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. – Din fr. vice-, lat. vice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VICE- Element prim de compunere savantă însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive – nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. [< fr., it. vice-, cf. lat. vice – ca și].
Sursa: Dicționar de neologisme

VICE- elem. „în loc de locțiitor, adjunct”. (< fr. vice-, cf. lat. vice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

více-Pref. care indică pe substitutul unei anumite demnități. Fr. vice-.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vice s. m. vicepreședinte.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*více-, prefix care, pus înaintea unuĭ nume care arată o funcțiune, înseamnă „în loc de” saŭ „care ține locu”: viceprezident (lat. vice, ablativu inuzitatuluĭ vix).
Sursa: Dicționaru limbii românești

vice, particulă invariabilă care în compozițiune însemnează: cel ce ține locul, care suplinește în anumite funcțiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VICE- Element de compunere însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive-nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. – Din fr. vice-, lat. vice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)