Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele vicar:

VICÁR, vicari, s. m. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor].
Sursa: Dicționar de neologisme

VICÁR s. m. 1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ◊ funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vicár (-ri), s. m. – Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Var. Trans. vicareș. Lat. vicarius sau germ. Vikar, var. din mag. vikárius (Gáldi, Dict., 169). – Der. vicariat, s. n., din fr. vicariat.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vicár s. m., pl. vicári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*vicár m. (lat. vicarius, d. vice, în loc de). Arhiereŭ care ține locu unuĭ episcop orĭ unuĭ mitropolit. Vicaru luĭ Hristos, papa.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vicar m. ecleziastic adaos la preotul unei parohii sau la episcopul unei dieceze: la noi numai mitropolitii și episcopii au vicari.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VICÁR, vicari, s. m. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)