VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme
VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vexatóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. vexatórie (-ri-e); pl. m. și f. vexatóriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vexatóriŭ, -órie adj. Care aduce vexațiune: măsurĭ vexatoriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)