VESMẤNT s. n. v. veșmânt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VESMẤNT s. n. v. veșmânt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] – Lat. vestimentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a veșmấnt s. n., pl. veșmínteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită veșmânt n. 1. haină; fig. cuvântul e veșmântul cugetării; 2. pl. odăjdii. [Lat. VESTIMENTUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La pl.) Odăjdii. [Var.: veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] – Lat. vestimentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)